cat de apoape este acel moment decisiv,,dar totusi,acceptarea e dureroasa,pentru ca poza ta este peste tot...o gasesc in casa,o am in buzunar,dar si in mintea mea..aceasta dependenta,pe care nimeni nu o poate opri.,..iubirea este dependenta care il transforma pe om in lumina,ii arata drumul unic spre fericire,dar ce pacat ca il pune la foarte multe incercari...sunt un nimeni in fata frumusetii tale,dar,daca stau langa tine,ating cea mai importanta treapta a vietii,,acum nu stiu ce sa mai zic dupa aceasta zi...in aceasta zi am vorbit cu tine,dar din nou am intrat intr-o ceata..iti cer macar o sansa,macar o clipa de fericire..pentru ca,atunci caqnd inima mea s-a predat in fata ta,am inceput sa inteleg comportamentul tuturor fapturilor,pentru ca de atunci nu mai eram subiectiv...insa,eram innebunit dupa tine...