joi, iulie 09, 2009
da,sunt vinovat pentru toate supararile pe care ti le-am provocat..regret foarte mult ranile pe care actiunile mele ti le-au produs...regret fiecare apus de zambet,regret fiecare despartire dintre noi..dar,in mod paradoxal,imi dau seama ca aceste greseli m-au ajutat,deoarece au fost niste medicamente care m-au insanatosit.da,sunt de acord cu tine,toate aceste fapte m-au invatat ce este bine si ce este rau.tu m-ai facut sa fiu fericit atunci cand iubesc,dar iti multumesc pentru altceva-pentru ca m-ai facut sa lupt pentru un vis maret,pentru ca mi-ai dat putere sa nu renunt,sa-mi continui drumul vietii..te iubesc din doua motive.primul este ca ai avut puterea sa ma iubesti si sa ma ajuti atunci cand aveam nevoie urgenta de tine.recunosc,te iubesc si pentru faptul ca mai lasat sa lupt singur in luptele unde aveam destula putere pentru a iesi invingator.te iubesc pentru faptul ca ai stiut sa ma faci sa te iubesc din ce in ce mai mult.ai disparut atunci cand aveam nevoie,ai aparut numai dupa ce reusisem sa infrunt desele furtuni ale vietii....pentru ca numai asa am reusit sa traiesc o viata de neuitat pe aceasta planeta...te iubesc!
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
2 comentarii:
Dupa cateva clipe de cumpana m-am hotarat sa-mi impartasesc parerea despre opera chiar cu creatorul...
Nu sunt exeget. O sa scriu asadar doar ce-mi spune inima, nu voi folosi niciun standard in analiza creatiei.
Si eu am 16 ani si, fiind pasionat de lectura, de multe ori am avut intentia de a-mi asterne unele ganduri pe hartie. Nu prea mi-a iesit. In consecinta, ma cuprinde bucuria cand vad pe cineva de varsta mea ca reuseste sa faca asta, cu oarecare fler.
Fara indoiala, tema/motivul/mitul principal al scrierilor tale este iubirea-care se manifesta deseori la finalul vietii eului auctorial, si se imbina cu pacea, linistea aceea premergatoare inceputului unei alte vieti. Mihai Eminescu scria "nu credeam sa-nvat a muri vreodata". In opinia mea, daca o supra tema-cum apare la Eminescu obsesia pentru timp sau pentru infinit, imuabil-poate fi desprinsa, atunci aceasta ar fi dorinta de a aprofunda moartea.
Si cateva consideratii
stilistice...ai charisma. Proza reuseste intr-adevar sa transmita sentimente, stari sufletesti. Ma simt relaxat, cuprins de liniste interioara, cat si de o stranie bucurie generata de speranta materializarii lumii utopice condusa de iubire. Uneori, insa te repeti sau folosesti comparatii, incercari nereusite de metafore si unele pasaje devin plictisitoare, si cred ca aceasta ar trebui sa fie principala preocupare pentru un creator, a nu-si plictisi naratarul. Marin Preda avea complexe in fata hartiei goale chiar si dupa Morometii. Deduc de aici ca acest complex este constructiv, in masura in care Marin Preda e unul dintre cei mai mari prozatori romani. Secretul ar trebui sa fie-usor de spus-eterna umilinta, smerenie care te va impiedica cu siguranta de exaltare, de extaz, de staza, prin urmare de de blocarea ratiunii in pragul gasirii unei idei ingenioase si iti va facilita posibilitatea de a rationa sau medita in continuare.
Inchei prin a te felicita, dar ceea ce ai scris tu aici sunt doar idei, schite, pentru elaborarea unei scrieri demne de a fi inglobate intr-o carte e nevoie de mai mult. Sfat-mai abordeaza si alte teme in afara de iubire, incearca sa o pui in antiteza cu ceva. Sunt convins ca esti capabil sa mai gasesti ceva.
shad3:ai cu siguranta dreptate in tot ceea ce spui..dar asa este la inceput-nu totul iti reuseste,trebuie reeditata de cateva ori-dar am incercat sa vorbesc despre cel mai important lucru,energie,din acest univers-iubirea...o sa tin seama de sfaturile tale si sper sa nu mai apara pasaje plictisitoare in urmatoarele postari-promit ca dupa ce voi incheia povestea,voi incepe reeditarile...
Trimiteți un comentariu