viata mea este un jurnal de calatorie spre cunoastere si fericire,deoarece in paginile acestui jurnal se afla chipul tau fermecat.viata mea este poate o sageata care strabate un spatiu infinit pe teritoriul iubirii.stiu insa ca am nevoie de un arc si de cineva care sa manuiasca foarte bine arcul si sageata.viata mea este sageata,arcul este timpul si spatiul acestei lumi in care ma aflu...iar tu esti singura care poti manui aceste arme nemortale iubirii...iubirea imi da aripi sa patrund prin sufletul tau.el este paradisul vieti mele trecatoare,este dovada clara a existentei iubirii in acest univers.arma nemortala pentru iubire!da,iata ca exisa asemenea arme,chiar daca pamantenii nu cred in existenta lor...timpul si spatiu sunt niste arme.da,iubirea este un examen,este o batalie pe care sufletele noastre le intalnesc pe acest taram al vietii..timpul si spatiu sunt arme menite sa distruga iubirea dintre doua suflete.dar nu reusesc,pentru ca iubirea adevarata,care este eterna,este de partea celor indragostiti.chiar daca intre doua persoane care se iubesc exista o distanta mare,chiar daca totul pare pierdut in diversitatea muntilor,a campiiilor si a podisurilor.spatiul este arma care nu poate rani doua suflete unite printr-un legamant numit iubire.timpul devine trecut pentru cei ce traiesc intotdeauna impreuna...el nu poate ucide,nu poate nici macar rani.stiu,poate ca nimeni nu crede.dar este adevarat..omul a inventat timpul,el a creeat spatiul.dar,pentru cei ce nu cred in iubire,timpul si spatiul sunt ca niste arme.poate ca toti s-au plictisit de prezenta mea atat de inutila,dar nu mai e mult...mai sunt doar cateva zile,apoi va trebui sa plec,sa parasesc pentru totdeauna ochii tai.voi parasi tot ce am avut in lumea acesta.imi voi parasi si trupul,pentru ca nu mai am nevoie de el.intotdeauna acest trup ,in care se afla sufletul meu,a fost mai mereu cu un pas inapoi....trupul meu a fost un obstacol pentru aceasta viata de neuitat.nu pot parasi amintirile placute traite langa tine.nu pot parasi momentele sacre de iubire..nu pot,dar nici nu-mi doresc.imi doresc sa-mi petrec aceste ultime clipe ale calatoriei langa tine...vreau sa-ti mai privesc macar o data ochii..vreau sa-ti mangai sufletul si sa-ti privesc umbra trupului...apoi,cand ultima secunda va muri,eu te voi privi...iti voi atinge zambetul tau de zeita a acestui univers..apoi,voi pleca.stiu,ma tot gandesc la acest moment...sunt cuprins de un foc ucigas al fricii..imi este teama de durerea de a fi atat de liber in taramul necunoasterii,atat de singur...tremur,tremur si numai ma pot opri.nu stiu ce sa fac,nu stiu.as vrea ca aceasta despartire sa fie precum un rasarit,sau poate un apus.imi doresc sa nu plangi,nu vreau sa suferi.vreau sa traiesti in continuare cu zambetul pe buze,pentru ca drumul tau in aceasta lume este un dans ametitor al iubirii...danseaza,pentru ca astfel inima mea,care este pentru totdeauna numai a ta,va zambi.cand tu esti fericita,totul in jurul meu este atat de frumos.nu pot descrie aceasta situatie minunata,pentru ca nu s-au inventat cuvinte pentru asemenea clipe de magie.da,iubireea este o clipa eterna de iubire,simtita si exprimata intr-un spatiu infinit..cand iubirea creeaza doua torte in sufletele unei perechi,armele dispar,prefacandu-se in conditii favorabile vietii.