din pacate trebuie sa termin aceasta scrisoare,deoarece a sosit momentul sa-mi duc la indeplinire promisiunea.mai am doar o singura dorinta inainte de a ma arunca de pe acest pod...observ ca in fiecare secunda cateva suflete traverseaza bucuroase acest pod,indreptandu-se spre lacasul ingerilor.toti sunt fericiti,indifernt daca au avut o viata chinuita,amara sau plina de singuratate,deoarece considera ca au reusit sa evadeze,sa scape din inchisoarea planetara..nu-si dau seama ca acest pamant,acest univers ascunde IUBIREA SACRA-locul unde decizi sa fii mai bun,sa-ti invingi limitele umane...privesc nemiscat,incerc sa trimit o ultima imbratisare acestei lumi care mi-a arata ce este iubirea,ce este viata...sunt fericit,deoarece am reusit sa gasesc steaua mea norocoasa...ma tot gandesc la tine,la frumusetea ta interioara si exterioara...sper sa nu fi suparata,sa nu versi lacrimi amare,deoarece tu ai fost singura fiinta care a reusit sa ma faca fericit indiferent de momentul in care ma aflam....cand eram trist tu m-ai ajutat sa zambesc,sa fiu fericit.atunci cand viata mea parea un blestem,tu m-ai imbratisat cu aripile tale ca de inger,iar eu am reusit sa iubesc.chiar si in momentele cand eram invins de orice pamantean,de orice obstacol,tu ai fost singura fiinta care ai stat anga mine si m-ai invatat cum trebuie sa actionez.am fost dependent de ajutorul tau,dar insa altceva imi alimenta puterile-frumusetea ochiilor tai,deoarece atunci cand ii priveam,reuseam sa zbor,sa ating crengile vietii si sa prind fructul pretios al iubirii..dar iata ca exista atatea obstacole pana la acest pom atat de special...este multa munca pana la fericire,dar visul de a trai macar o clipa gustand din fructul iubirii iti da intotdeauna aripi sa zbori,sa traiesti...simt mici intepaturi in suflet,deoarece este obosit si nu mai poate astepta.stiu ca a sosit momentul deloc asteptat,dar as vrea sa mai scriu totusi cateva randuri..oare despre ce sa mia scriu?am scris despre viata,despre iubire,dar parca am uitat ceva...am uitat sa scriu despre suferinta si tristete..nu pot termina aceasta scrisoare ignorand momente atat de importante,nu pot,trebuie sa scriu despre tristete si suferinta.aceste momente de singuratate sunt clipe in care sufletul lupta cu realitatea,incercand sa regaseasca drumul spre fericire,spre iubire.tristetea este poate o greseala,dar poate fi si un miracol-depinde de noi,de armele noastre interioare,deoarece daca vom iesi invingatori vom intelege ca si supararea este o forta binefacatoare-este o minune,deoarece ne-a ajutat sa ne continuam calatoria spre ideal....iar daca reusim insemna ca am facut o greseala,ca acest vis nu este pentru noi,deoarece nu am muncit destul pentru a-l realiza.....

ps:peste cateva secunde,dupa ce voi aseza aceasta ultima scrisoare intr-un loc sigur,de unde o vei gasi cu usurinta im momentul deplasarii tale dinspree pamant spre taramul angelic,ma voi arunca in infinita necunoastere....sa stii intotdeauna ca am fost un suflet fericit,iar viata mea este o dovada clara a existentei iubirii pe pamant...

sfarsit.adikady2009