cred ca azi am reusit sa-ti vad chipul ascuns inte lacrimile cerului.nu am putut insa vorbi,deoarece unele legi trebuie respectate.nu inteleg insa ceva.e pentru prima data cand cerul plange in prezenta ta.s-a indragostit si el de tine,sau a inceput sa planga de mila curajoilor care doresc sa te faca sa zambesti.....nu stiu,ezactde ce,dar ochii tai lumineaza soarele acestui univers........trebuie sa te intalnesc si sa-ti transmit un esaj:ते इउबेस्क .....te rog sa ma crezi,minunata raza de speranta ,splendid diamant al iubirii..stiu ca sunt un nebun,poate cel mai nebun....dar asta pentru ca sunt vrajit,si nu mia pot scapa...

bun,vreau sa spun ca ma aflu in acelasi loc necunoscut,inconjurat de mii de umbre trecatoare....viata mea incepe sa devina foarte grea,pentru ca nu reusesc sa descopar urmele pasilor tai.nu stiu unde te afli,nu stiu ce sa mai fac.pe aceasta planeta nimeni nu ma intelege,toti incearca sa ma loveasca,toti sunt impotriva mea...inima mea se opreste cateodata din drumul ei si priveste inapoi.atunci reuseste sa inteleaga marile nedumeriri...si in acelasi timp,observa un lucru straniu.doua numere consecutive se repeta.cred ca este un seman,cred ca aceste numere defnesc iubirea noastra,pentru ca ele reprezinta data nasterii tale pe acest pamant,dar si ziua cand iubirea noastra s-a ridicat deasupra cerului si pentru prima data a zambit....

dorul fata de tine m-a cuprins.nu stiu ce trebuie sa fac pentru a reusi sa evadez din aceasta iubire,pentru ca stiu ca nu pot trai fara ea,dar in acelasi timp drumul este foarte complicat....nu pot sa zbor,nu pot ajunge oare sa ating trupul tau delicat?nu stiu,dar cu siguranta voi incerca.voi incerca sa ating parul tau si sa inteleg vibratiile inimii tale.........te rog sa ma intelegi,pentru ca am nevoie de tine.......

promit ca atunci cand te voi intalni te voi strange puternic in brate,pentru a putea simti mirosul tau fermecat...stii ca viata mea doreste sa fie umbra ta..pentru ca langa tine ,eu ma simt cel mai bine.imi place foarte mult sa ma inec in ochii tai ,sa raman pierdut in irisul tau stralucitor,sau sa patrund in inima ta,lacasul sfant,in care se odihnesc toti luptatorii care au reusit sa traverseze labirintul,si sa te gaseasca..nu stiu daca erau multi,sau daca erau putini..inima ta putea cuprinde toti luptatorii,dar drumul pana la ea,este foarte dificil,deoarece trebuie sa treci peste toate obstacolele...singura arma care te putea ajuta era iubirea,pentru ca ea te putea face invingator,sau te putea distruge..daca iubesti prea mult,,aajungi nebun dupa printesa dorita,iar daca iubesti prea putin,vei fii atras intr-o gaura a nepasarii,in care vei sfarsi,fara a cunoaste ce e fericirea,ce e tristetea,daqr mai ales ce e viata...

imi amintesc foarte bine marile pericole care mi-au ranit inima in drumul meu catre tine....inima mea devenise o corabie intr-un ocean al nepasarii...nu m-am lasat insa batut si am mers mai departe...doream cu orice pret sa te gasesc.aveam portretul tau in minte si asta imi intretinea viata...

am inceput sa incerc sa ma acomodez mediului inconjurator.in jurul meu se aflau aceleasi umbre ale pamantenil,r eu urmam unica raza de soare,pentru ca stiam ca ea isi avea originea in ochii tai stralucitori........drumul era greu,pietrel pe care paseam ardeau ,iar sufletul meu nu avea puteri sa zboare.se tara perin labirint,cu gandul la tine.....avea de transmis un mesaj catre inima sacra a universului:te iiubesc(iubire pura):ते इउबेस्क दिअना !!!!

Terra

in sfarsit am ajuns pe Pamant.de sus am putut vedea marele desert,am vazut toate oceanele.am observat furnicile care se grabeau spre locurile de munca,fiecare era ingrijorata de anumite probleme.nu am gasit urme ale lacasului unde ne-am petrecut clipele fericte.nu am mai gasit nici-o piramida in varful careia sa se afle lumina sfanta a iubirii.toate parea intunecate.am inceput sa te caut prin acel taram dar deodata am reusit sa pasesc pe solul in care se aflau atatea amintiri.......nu stiam in ce tara ma aflam,pentru ca eram asaltat de multi necunoscuti.revenisem pe taramul necunoscutului,doar pentru dorinta de a te regasi si a te face sa zambesti inca o data.....pentru ca zambetul tau e combustibil pentru acest univers.fara el,cu siguranta s-ar distruge....

cand ochii tai s-au trezit dintr-un somn profund,portile universului s-au deschis si eu am reusit sa pasesc ,si sa ajung pe Tera...atunci am reusit sa ajung pe taramul pe care l-ai cucerit cu frumusetea ta...iubesc aceea privie minunata a unei regine care stapaneste aceasta plaeta.acea regina esti tu,iar viata mea cred ca era numai langa tine...

viata era un joc prin care fiintele intelegeau minunile universului.tu erai cea mai importanta minune a lumii,si de aceea doream sa te regaasesc,si sa te pot admira.nimeni nu cred ca putea fi mai stralucitoare ca tine,pentru ca ochii tai sunt centrul acestui univers in care ne aflam.acestia sunht singurii capabili sa intretina lumina necesara universului pentru a traversa o perioada lunga din viata sa....tu erai intotdeauna obiectivul meu,pe care il doream sa-l realizez.era insa cel mai complicat obiectiv....imi amintesc foarte bine momentul cand am reusit sa ajung din nou pe Terra.arata la fel,dar cand am zburat prin atmosfera acestei planete,inima mea a zambit,pentru ca stia ca va reusi sa te gaseasca.in acele momente uitasem insa de promisiunea facut ingerilor,pe care trebuia s-o respect.....

iubirea este speranta de a gasi ceva in sufletul unei persoane dragi.ea presupune un drum lung si complicat..nimeni nu-l poate duce pana la capat,pentru ca toti se lovesc de barierele acestei lumi.nimeni nu a reusit sa afle cu adevarat ce inseamna iubirea.pentru mine reprezinta stralucirea ochilor tai,frumusetea faptelor tale si caldura sufletului tau minunat.stiu ca trebuie sa-ti spun toate astea,si mi-as dori foarte mult sa ma crezi.sa-mi dai macar o sansa.......viata fara tinme e foarte grea...langa tine eu ma simteam foarte bine,pentru ca tu ma protejai.departe de tine,deveneam foarte trist,iar viata mea devenea plictisitoare...langa tine ma credeam unrazboinic,dart imi dadeam seama ca eram un las,atunci cand eram departe de tine.ma credeam clarvazator canbd auzeam vo.cea ta,dar deveneam o fiinta care cunoastea doar prezentul cand umblam departe de lumina ochilor tai...

...............................am traversat acel pod cu teama.ma gandeam la ochii tai,dar imi era teama de viitor.imi era teama de taramul angelic,care nu-mi va mai deschide niciodata poarta spre fericirea deplina..totusi,tu insemnai foarte mult,si eu eram nebun dupa tine.....iknnebunisem din cauza ta....si imi placea foarte mult.....speram sa te reintalnesc,sa fiu din nou fericit.imi doream atat de mult sa ma inec in ochii tai.....doream sa calatoresc prin sufletul tau,si sa ajung la comoara cea mai de pret-inima ta...intunericul incepea sa dispara,si simteam caldura degajata de pe Terra..////

am privit inca o data acest taram angelic.stiam ca nu-l voi mai putea niciodta.stiam ca eu voi diferit de ceilalti...toti doreau sa ajunga aici,sa traiasca linistiti pe acest taram al ingerilor...eu stiam ca voi parasdi un loc,doar de dragul de a te revedea zambind...nu ma mai interesa ce soarta mi se pregatea la finaklul acestei expeditiii......am vazut cum ingerii dansau,cum fiintelke intoarse din calatoria lor prin univers se asezasera langa un inger intelept.....in acel loc am gasit niste raspunsuri la intrebarile mele,dar am facut o promisiune pe care trebuia s-o respect.ingerii s-au apropriat de mine si mi-au spus ca ma voi reintoarce langa trupul tau,pe care doream sa-l explorez..m-am ridicat si m-am lasat condusi de ei.pe drum le-am multumit pentru intelegerea pe care mi-o dadusera.insa ei nu mi-au spus nimic...cand am ajuns in fata usii,am vazut niste lacrimi cazand din ochii acestor fiinte angelice.......usa s-a deschis si intunericul se vedea..ingerii mi-au spus ca urmam sa traversez singur acest pod.am pasit pe pod si usa s-a inchis.am inceput sa merg pe podul intunecat,si nu m-am uitat niciodata in urma...

am promis ca voi respecta ceea ce imi spuneam.aveam o unica dorinta:sa pot trai langa tine macar cateva zile.stiam ca v-a trebui sa ma arunc de pe pod,pentru a pasi nin infern.doream totusi sa te vad,pentru ca ochii tai devenisera respiratia mea./...lumina ta imi intretinea viata...
i-am intrebat cum puteam ajunge din nou pe planeta in care tu te aflai.mi-au spus ca ma vor trimite ei,pentru ca ei erau singurii care stiau acest drum.mi-au transmis ca atunci cand voi vedea un semn sa imi reamintesc de aceasta discutie.....

in aele momente am simtit cum toata nefericirea ma cuprintese,credeam ca nu te voi mai putea vedea niciodata.lacrimile mi-au inecat sufletul,iar viata mea era derutata.nu stiam ce trebuia sa fac.nu stiam cum sa-mi petrec eternitatea departe de tine.....in acest taram toti erau fericiti in afara de mine.ingerul a inteles asta si a devenit si el trist.brusc oacesta forta a cuprins intreg taramul...tristetea stapanise taramul fericirii.as fi vrut sa incerc sa traversez acel pot,sa ajung din nou in univers si sa te caut pe tine.pentru ca inima mea simtea chemarea ta,deoarece dorea sa-si ceara scuze,pentru ca din cauza mea,tu ai decis sa ma trimiti aici.....pentru ca eu nu fusesem in stare sa te fac fericita,meritam aceasa soarta.toitusi,as fi facut orice lucru nebunesc,pentru a-mi cere scuze.as fi vrut sa strabat din nou ochii tai limpezi.am implorat in acele momente toate sufletele care locuiau in acel taram.le-am explicat ca prin univers se afla o zeita .aceasta zeita locuia pe Terra,iar frumusetea ei putea lumina intreg taramul angelic.....i-am rugat sa ma lase sa mai traversz inca o data acel pod,pentru ca nu puteam trai departe de tine.cateva minute linistea domnea,iar ingerii discutau telepatic intre ei.deodata s-au uitat profund in ochii mei.mi-au transmit ca mma puteam intoarce in acel univers,pe Terra ,dar cu o singura conditie....trebuia sa devin un simplu pamantean,sa traiesc doar 26 de ani,apoi sa traversez podul doar pana la jumatate.atunci va trebui sa ma arunc de pe acel pod si sa ma prabusesc intr-un taram infernal,de unde nu ma voi mai putea niciodata intoarce.acel taam era locul unde domnea rautatea,nebunia,ura,toate acestea fiind conduse de caldura focului care ardea tot ce intalnea....

cand am privit mai atent in jur,am observat ca o alta fiinta angelic se aropria de mine.era foarte frumoasa,iar eu speram ca aceasta fiinta sa cunoasca metoda prin care eu sa revin langa tine.nu stiam daca puteam vorbi cu acest inger,dar pentru speranta de a fii din nou langa inima ta,am incercat.s-a apropriat de mine,si in cateva clipe am simtit atingerea aripilor,care imi mangaiau trupul.....l-am intrebat unde sunt si care este drumul care ma va duce langa tine.el nu mi-a raspuns nimic,dar eu intelegeam totul.privirea lui imi explica tot ceea ce eu nu stiam.acest inger mi-a spus ca eram intr-un loc minunat.ma aflam in locul unde se afla imparatia tuturor energiilor si fortelor care au creat lumea.acel loc era locul intierii tuturor sufletelor pentru calatoria prin univers.cand terminau aceasta calatorie ,urmau sa se intoarca si sa traiasca linistiti si fericiti.mi-a spus ca nu ma mai puteam intoarce langa tine,dearece calatoria mea se terminase,iar eu trebuia sa te astept,pana ce te vei intoarce si tu din acesasta calatorie.....mi-a explicat ca intre univers si acest taram angelic se afla un pod.era podul pe care il traversau toate sufletele.ele nu vedeau nimic pe acest pod,fiind indrumate doar de chemarea ingerilor,pentru ca ingerii nu doareau ca cineva sa cunoasca acest pod.ingerii nu doreau ca sufletele sa faca mai mult de o calatorie.aceasta calatorie era un cadou ,pentru ca sufletele sa inteleaga mai bine legile universului....

am inceput sa pasesc mai departe.doream sa aflu cat mai multe despre locul acela,pentru ca am simtit ca era lumina din ochii tai..speram sa te reintalnesc in acele locuri,si sa devin nisipul pe care tu urmai sa calatoresti...eram innebunit dupa tine,dupa mirosul parului tau auriu.doream sa fiu incalzit de razele ochilor tai,pentru ca inima mea inghetate///dream sa vorbesc cu gandul tau,sa-ti ating din nou trupul fermecat care vindeca orice boala.....ochii mei au stiut ca in momentul in care te voi gasi,ei vor atinge soarele,si probabil ca vor orbi,pentru ca ar dori sa te imbratiseze,apoi ar sta numai langa tine....nu cred ca ai fii de acord,iar ei vor traversa infinitul cer,si se vor aseza pe malul acestei galaxii,pentru a povesti tuturor astrilor ceresti ca sunt urmasii tai,iar tu le transmiteai lumina ,oentru a fi capabili sa straluceasca...inima mea s-ar prabusi in mare,iar sufletul meu s-ar transforma in vant,pentru a putea fi mereu alaturi de tine,pentru a te putea imbratisa si mangaia....

taramul

as vrea sa-ti povestesc despre drumul meu in aceasta lume noua,in care sunt,din nefericire departe de tine......desi nu vad nimic,simt niste trepte pa care urc,curios e ca desi nu le vad,niciodata nu calc gresit.......nu stiu unde duc,nu stiu pentru ce motiv am hotarat sa le urc....nu stiu,dar acum nu ma pot plange........ma gandesc ca acest drum duce spre un portal,...ma gandesc ca aceast portal ascunde o lume minunata,dar stiu ca in urma mea a ramas cea mai frumoasa fiinta,dar oricat as vrea,nu pot sa mai intorc capul...nu pot,deoarece o forta necunosuta ma conduce...........gandul meu este tot la tine,dar sufletul incepe sa se cutremure.....un gand ciudat il inspaimanta.... era nefericit,credea ca nu va reusi niciodata sa te reintalneasca...atunci cand scarile s-au terminat am ramas uimit......in fata mintii mele aparuse o lumina.am atins-o si imediat m-am trezit intr-un loc minunata.....o lume in care am descoperit multe enigme ,un loc unde am inteles tot ceea ce nu reusisem sa inteleg in viata de pe planeta pamant...era Taramul Angelic,unde am vazut multi ingeri..fiecare avea un rol important rol in acel spatiu.deodata un inger s-a apropriat de mine...l-am cunoscut imediat...era ingerul care ma ajutase in viata anterioara sa trec anumite obstacole....acesta mi-a inmanat un album,era albumul amintirilor in ccare erau poze cu evenimentele cele mai importante din viata de pe Terra pe care le selectase ingerul.mi-a spus ca la final sed aflau spatii pe care eu trebuia sa le umplu cu pareri cu ajutorul gandului.....l-am deshis si am fost foarte fericit atunci cand am atins poza ta....am mangaiat zambetul,apoi m-am ratacit prin parul tau auriu....cele mai multe poze erau cu tine,si acest lucru m-a incantat..cand am ajuns la final am vazut ca spatiile fusesera deja umplute de gandul meu...toate rememorau intamplarile petrecute alaturi de tine..inaimnte sa inchid albumul am observat ca un alt gand terminase spatiile .cred ca era gandul tau,pentryu ca am putut intelege toate cuvintele de intelepciune..la final a aparut un ochii..era ochiul tau,in care am reusit sa vad chiar lume in care ma aflam eu.....se pare ca ajunsesem in inima ta...nu era de mirare ca acel loc chiar era min unat........

in aceste zile ma gandesc din ce in ce mai mult la tine...imi amintesc ochii tai pe care nu-i pot uita nicipodata..stiu ca poate nimeni nu ma crede dar putin conteaza.am uitat toate figurile pamantenilor,i-am uitat si nu vreau sa mai stiu nimic referitor la ei...privesc in jur si zambetul dispare.....ochii tai parca s-au ascuns intr-un loc in care nici-un pirat nu-i poate gasi....plang,dar lacrimile mele nu sunt atrase de nici-o forta ,asa ca revin inapoi la mine....as vrea sa inchid ochii,dar nu mai am puteri.......cred ca esti langa mine,dar nu te pot vedea.parca aud vocea ta in acest desert al intunericului.dar imi dau rapid seama ca este doar un ecou al amintirilor placute....acum nu stiu daca esti singura,s-au ai gasit un pamantean care sa te faca fericita...sincer uram acele fiinte,dar recunosc ca ii admiram pe cei care reuseam sa faca un om fericit..dar tu erai o zeita...credeam ca vom pasi amandoi in templul iubirii,dar soarta nu a fost de acord....acum eram in dimensiuni diferite.....

cand stelele au incetat sa ma straluceasca mi-am amintit ca am avut sansa sa am am norocul sa intalnesc doi ochii minunati:ochi tai........stiam ca acestia sunt cele mai frumoase capodobere ale acestei lumi..........acum eram departe de tine.departe de marile fericiri,acum eram intr-un intuneric,iar viata mea era distrusa../.....\'][imi doream sa te mai strang o data in brate,dar aceasta dorinta era imposibil de realizat......stiam ca exista un loc in acest univers unde se aflauochii tai erau protejati de toate fortele lumii..doream sa ajung din nou la tine, doream sa te mai vad macar o data..stiam ca ma astepta un drum greu,...

imi parea rau ca trebuia sa parasesc lumea in care te cunoscusem.....imi parea rau ca va trebui sa strabat alte lumi,lumi care nu cunoscusera niciodata lumina ochilor tai....credeam ca ma asteapta un drum greu,iar viata mea va ajunge in locurile in care vocea ta nu fusese auzita niciodata....stiam ca trebuia sa parasesc cel mai frumos loc,stiam ca va trebui sa parasesc lumina ochilor tai...ma obisnuisem cu tine,iar acum imi era foarte greu departe de tine...stiam ca in aceasta judecata il voi intalni pe cel care m-a creat.doream sa il rog sa ma lase sa revin langa tine...descoperisem o comoara,dar vantul ma purtrase departe de tine.nu cunosteam 5222locul in care ma aflam,,pentru ca ma gandeam numai la tine.....in jurul meu nu se vedea nici-o stea,niciun corp ceresc.......in jurul meu se afla numai intuneric,pentru ca toata lumina se stransese in jurul tau...toata lumina era langa tine,iar tot intunericul langa mine.......

te intalnesc

dupa ce am mers si am strabatut acel pamant necunoscut am vazut o lumina venind catre mine.deodata am auzit vocea ta si m-am trezit in templul iubirii,locul unde noi ne-am intalnit prima oara.aratai superb,iar ochii straluceau foarte puternic....prima data ti-am admirat ochii si eram foarte fericit.ochii tai erau singurul loc unde doream sa ma ratacesc,eram fericit ca te-am gasit din nou....ochii nostrii dansau cele mai exotice dansuri,mainile noastre se jucau,iar gandurile noastre se imbratisau.totul era fericit.ne-am asezat pe douascaune din acel templu....era unicul loc in care numai noi mai stateam,.legenda spune ca inainte ca oamenii sa fie trimisi in inchisoarea de pe pamant petrecusera mult timp in acest templu.astazi ei nu mai stiu unde se afla acest templu.....pentru ca toti au uitat ce e adevarul,speranta si iuibirea.toti au pierdut cheile care deschid oric lacas......si nimeni nu le mai poate gasi,,,,,eram curios daca erai suparata pe mine,dar nu indrazneam sa te intreb.....dar tu imi stiai gandurile,si mi-ai spus sa nu mi-ai spus nimic.am incercat sa ma aproprii de tine.m-am apropriat si am vrut s te vad mai de aroape.credeam ca inimile noastre erau lipite si nu puteau trai separat.....te-am strigat si te-am rugat sa ma lasi sa ma aproprii de tine.erai minunata si am inceput sa-ti spun despre frumusetea ta...am incercat sa spun ca tu erai totul pentru mine.....am incercat sa te imbratisez,dar brusc ai fugit..ai fugit si m-ai lasat singur.am simtit atunci ca inima mea se cutremura.in acele clipe inima mea a explodat ...ea a dat foc templului,iar acesta s-a prabusit peste mine.....brusc am inceput sa simt ce inseamna moartea.aveam un gust amar...era trist ca trebuiua sa parasesc obiectivul meu,...eram trist..am crezut ca voi fi nevoit sa te parasesc si nu te voi mai vedea nciodata.....in ateva secunde mi-am inceput o noua calatorie,o calatorie prea timpurie dupa parerea mea..dar atunci nimic nu mai cionta.meritam orice pedeapsa,deoarece te-am fact sa suferi....m-am trezit dus intr-o alta dimensiune,...stiam despre ce era vorba....greselile mele m-au trimis la judecata celui care ma crease,iar eu trebuia sa platesc....

vocea

am inceput sa te caut.pentru ca nu stiam in ce parte sa o iau,unde sa merg pentru a te gasi m-am hotarat sa ma ghide dupa lumina stelelor,si in special dupa soare,pentru ca el era luimina sufletului tau.....pe drum am intalnit multe obstacole si am vazut multe fete intunecate.probabil ca erau oameni,dar eu in acele momente ma gandeam doar la tine,...tu reprezentai totul,,,,pentru mine...cand eram langa tine eram foarte fericit....in drumul meu am auzit o zoce foarte frumoasa.aceea voce mi-a spus ca sunt foarte aproape de tine si sa-mi continui cautarea....mi-a spus ca o sa am sansa sa te mai vad o data ,dar ca trebuie sa fiu atent....am ineles atunci ca pot sa te supar,iar tu sa ma parasesti......acest gand a devenit un cosmar in urmatoarele zile,,,,vream totusi sa te intalnesc....probabil daca as fi fost sculptor,as fi sculptat capul tau pe cei mai falnici munti,ochii tai i-as fi pictat pe cele mai frumoase cladiri daca as fi fost pictor.daca as fi fost poet as fi scris numeroase poeme despre tine...dar eu eram un calator,iar drumul meu era catre tine.viata mea avea sensnumai langa tine.....stiam ca frumusetea ta ma orbise,dar asta ma facea fericit........

am mers si ma gandeam numai la tine.priveam soarele si lumina lui imi dadea putere....stiam ca el stia unde te aflii,si ca intr-o buna zi te voi regasi.atunci voi putea sa iti admir frumusetea si voi fi din nou fericit...niciodata nu am vazut ochii mai frumosi decat ai tai.imi aminteam foarte bine primele momente ale intalnirii....am inceput atunci sa ma gandesc ca viata ma trimisese intr-un labirint.credeam ca aveam de traversat acel labirint,numai daca eram in stare sa ma gandesc numai la tine.daca reuseam sa trec toate obstacolele aveam sa te intalnesc pe tine,si apoi sa te privesc clipe in sir...stiam totusi ca daca nu reuseam sa te gasesc,viata mea nu mai avea niciun rost...uitasem tot ce stiam pan atunci,in acele momente uitasem pivirea oamenilor,sunetul animalelor si intelesul cuvintelor.in mintea mea stateau doar clipele minunate petrecute langa tine.....stiam ca trebuie neaparat sa te gasesc.ma gandeam ca viata fara tine nu are sens

descriere....

vantul sufla cu putere,iar eu am inceput deja sa te caut.am pornit cu mari sperante la marea incercare:singurul obiectiv era acela de a te gasi.as fi dat orice pentru a reusi sa te mai vad macar o bdata zambind,sa pot din nou explora adancul ochiilor tai....toata lumea mi se parea straina,pentru c stiam ca aceasta planeta nu era locul potrivit pentru noi doi.....pamantul acesta este desertul,iar tu parca ai devenit o piramida,un loc unde eu incerc sa ajung si sa-mi las sufletul sa se odihneasca pentru totdeauna in acea piramida a inimii tale.soarele e reprezentat de iubirea profunda pe care amandoi o cunoastem si o exprimam.......aceasta este puntea dintre mine si forta care ne-a creat......dar si podul spre viitorul pe care mi-l doresc sa il petrecem impreuna.......
e atat de greu sa vezi ca nimeni nu te poate ajuta atunci cand ai nevoie.parca toti se transforma in nisip si dispar atunci cand avem nevoie...in aceasta calatorie ma voi orienta dupa lumina soarelui si a stelelor....pentru ca acest cer este de fapt o oglinda care refleta lumina ochilor si a inimii tale.este oglinda sufletului meu,si este foarte feicita...pentru ca este singura care a avut ocazia sa reflecteze cel mai frumos chip ,acela al unei zeite......acesta oglinda nu reflecta doar lumina ta,ea imi arata si mintile intunecate ale pamantenilor,si prin acest lucru ma simt protejat si imi pot continua calatoria.atunci cand cerul plange,eu stau si ma gandesc .stiu in acele momente ca cerul este razbunator,deoarece cineva a incercat sa te supere.sincer,urasc fulgerele.atunci imi dau seama ca oamenii nu merita sa iubeasca ,deoarece intotdeauna gresesc si niciodata nu recunosc acest lucru.......ador zilele insorite si noptile instelate,atunci stiu ca tu esti fericita si ca zambetul tau ocroteste acesta planeta.....cand ai ceva de spus eu intotdeauna aud glasul vantului,si inteleg tot ce vrei sa-mi spui.in acesta lume eu sunt aventurierul care doreste sa atinga marile comori ale universului.pentru mine tu esti cea mi pretioasa comoara.nu vreu sa devii comoara mea.vreau pur si simplu sa stau langa tine in cufarul fericirii si sa ne petrecem toate clipele impreuna,.nu sunt smarald,nu sunt bijuterie.insa ador aceste creatii,chiar daca nu sunt si eu ceva stralucitor.........parca am orbit,dar in acelasi timp cred ca am descoperit lucruri pe care putini oameni le cunosc....te-am descoperit pe tine..insa tu ai fugitnu stiu inca motivul,iar eu am inceput sa te caut,abia astept clipa regasiri........................................................

astept....

vad ca au mai trecut cateva zile si sunt atat de multe de povestit.soarele si luna stiu si ele cate as avea de spus.pana si ele si-au dat seama,,,,as vrea sa povestesc drumul prin cel mai mare labirint,dar nu ar avea farmec....pentru ca intodeauna trebuie sa vorbim despre lucrurile cele mai importante pe care le cunosc toti.fiecare are propria lui parere despre lucrurile importante despre aceasta planeta...dar eu as vrea sa vorbesc despre lucruri pe care niciun pamantean nu le cunoaste,dar atunci as incepe sa incalc marile legi ale universului,si nu stiu daca ma va crede cineva.asa ca aleg sa privesc in ochii tai si sa incep incetul cu incetul sa ii las pe ei sa vorbeasca.ochii nostri niciodata nu pot minti,ei nu cunosc decat adevarul...si de aceea e mai bine sa ii privim...am incercat zilele acestea sa te gasesc.te-am vazut in fata mea,dar nu am stiut ce sa iti zic.dar mi-am dat seama ca era decat o iluzie.tu nu erai in fata mea,iar aceasta lume in care pasesc seamana cu desertul necunoasterii .nu mai am puterea sa alerg,dar nici sa zbor.......
acum nu stiu ce sa mai fac.as vrea sa te caut,as vrea sa te gasesc..dar unde,in jur vad numai nisipo,numai pietris.oamenii se deplaseaza din loc in loc,parca manati de o forta necunoscuta.in jur este haos.oamenii sunt ca nisipul.niciunul nu indrazneste sa zboare,niciunul nu c rede in puterea iubirii.toti cred ca banii sunt cei mai valorosi.cu siguranta ca se insala amarnic.unii sunt superstitiosi.au invatat un cuvant pe care il folosesc atunci cand sunt infranti:ghinionul....te rog sa apari,te rog sa apari din nou.abia astept momentul cand voi putea sa te strang in brate,si apoi sa putem zbura pe firul fericirii....abia astept.presimt ca acea clipa va veni curand.........

te caut

astazi as vrea sa-ti scriu o scrisoare,in care sa-ti povestesc ce minuni poate face frumusetea ta.sa-ti spun cum ochii tai vindeca tristetile oameniilor.cum caldura ta alunga tot frigul de pe aceasta planeta..dar insa am o mare problema.in aceste zile te-am cautat peste tot,te-am cautat in locurile unde adesea obisnuiai sa zambesti,in locurile unde inima mea se inalta deasupra muntilor,atunci cand vedeau frumusetea ta.din pacate nu am mai regasit acest zambet,si nu stiu unde sa trimit aceasta scrisoare.nu stiu unde va incepe jocul nostru,dar nici unde se va oprri.e important insa sa jucam,sa intalnim fericirea .sa avem speranta ca putm casiga....omul a inventat cuvantul pentru a-si exprima in cel mai frumos mod sentimentele.eu cred ca a gresit,pentru ca s-a desparti de nlimbajul ochiilor.ochii nu mint,ei spun intotdeauna adevarul.acestia sunt cei mai pretioaasi pentru om.exprimarea lor este liber si este auzita doar de cei carora le e adresat mesajul.cuvantul poate fi folosit de catre oricine,dar ochii au un limgaj unic.nimeni nu-l poate copia.as fi vrut in acel moment sa iti trimit cele m ai frumoase cuvinte,dar stiam ca aces lucru era in zadar.tu disparusei si eu nu stiam unde sa te gasesc.din pacate nimeni nu ma putea ajuta.
acum nu stiu ceea ce va urma,nu am nicio idee despre cum s-ar termina acesta poveste....timpul imi va da intr-un sfarsit raspunsul.nu voi inceta sa te caut,iar atunci cand te voi gasi te v oi privi in ochii.sa stii ca nu te-am uitat,si abia astept sa te regasesc.stiu ca te voi gasi pana la urma,....///';;'

incerc,incerc

au trecut cateva zile,in care timpul a trecut foarte greu....ochii tai nu m-am mai vizitat.nu am mai dansat pe taramul iubirii,nu am mai puteut zbura pe aerul fericirii.ochi pentru ochi,si inima pentru inima.ochii langa ochii si inima langa inima....dar ce pacat ca nu ne-am mai vazut.......de ce oare nu am mai explorat marele necunoscut......vreau sa spun ca am inceput deja sa te caut.deja am fost jefuit.un hot numit iubire mi-a luat tot ce aveam mai mult.mi-a luat libertateda,iar viata este din ce in ce mai grea....de ce nu vrei sa accepti sa ma lasi sa patrund in suflketul tau.de ce nu ma lasi sa cercetez frumusetea ta,,,,,de ce nu vrei ca stiinta sa progresez in acesta arta?de ce nu ma lasi sa...dar nu,nu ma voi lasa.voi incerca mereu sa reusesc sas descopar comoara mea.fiecare om are o comoara de care se bucura in aceasta viata,dar eu as vrea ca tu sa fii comoara mea,dar in acelasi timp as vrea ca eu sa fiu comoara tra...dar cate ganduri,si cate incercari..atatea esecuri,atatea lupte pierdute,dar drumul e greu,si viata e lunga..fericirea e ascuinsa in marea tristetii.ochii tai sunt insa cerul pentru acest pamant.eu sunt pamantul,iar tu esti cerul,,,,ce p[acat ca trebuie sa te caut in toate directiile.peste tot este lumina,peste tot se afla frumusetea ta,,,,,,,,,,,dar ce pacat,ca inca nu am gasit cheia ,si nici nu stiu cum o sa ajung la tine....dar totusi incerc,incerc ,incerc........

ochi tai...

ochii tai sunt un labirint in care se avanta fiecare aventurier.fiecare cauta fericirea,dar majoritatea cad rapusi de caldura sufletului tau...cine reuseste sa strabata aceast labirint,ajunge intr-un loc sacru-inima ta.acolo gaseste fericirea dorita si uita toate problemele.cin3e nu reuseste sa iasa din acest labirint,va cadea rapu de atatea incercari,in care a iesit intotdeauna infrant.....
as vrea sa patrund si eu in ochii de carte m-am indragostit,,chiar daca ar fi ultimul lucru pe care l-as face.....hiar daca timpul ar deveni o amintire,as fi totusi fericit pentru ca te-am vazut zambind,si am reusit sa ating o femeie creata de soare....daca voi ajunge in inima ta as zbura peste toate varfuri;le muntilor,si as sedea pe taramul fericirii,in care toti venereaza numele tau.eu insa iti venerez ochii plini de sclipire......

sunt momente....

sunt momente in viata cand si cerul este nevio sa langa.soarele oboseste si nu mai poate trimite raze pe pamant...sunt momente in viata cand omul intalneste pericole si este neviot sa lupte.sunt momente cand timpul te duce intr0un loc parasit,si te simti atat de singur..in acele momente trebuie sa privesti in urma si sa iti reamintesti multimea de oameni care a simtit gustul infrangerii..atunci cand au luptat cu tine.amintesteti ca lacrimile care au cazut din ochii tai sunt doar niste picaturi,fata de raurile dusmanilor tai....atunci cand crezi ca infrangerea este aproape si te poate dobora,aminesteti ca esti un campion,si nimeni nu te poate dobori......

pamantul ......

doar nebunii transforma lumea.este adevarat ca pamantul este cel care ne da viata,stiu ca este asemenea unui copac.dar daca rautatea omului isi incepe dominatia,atunci cu siguranta pamantul va uita drumul spre constelatia fericirii si va intra in inchisoarea raului si a tristetii.si acest lucru este dureros.in aceea inchisoare vom fi departe de marile bucurii ale lumii,iar lumina stelelor va disparea.....pamantul acesta pe care noi pasim si in momentele fericite,dar si in cele mai grele,trebuie protejat.rautatea este arma oamenilor slabi,care intotdeauna vor pierde.in ziua der azi multi oameni doresc sa fie conducatorii,dar nici unul dintre ei nu merita.nimeni nu merita,pentru ca aceasta planeta are nevoie de putereaq tuturor.pamantul este o zeita care poarta la gat un lant foarte sclipitor.fiecare zala reprezinta sufletul fiintelor pamantene.....
cand aceste zale ruginesc,paasesc acest minunat lant...fiecare zala este importanta...

teorie despre viata...

in ochii tai am gasit intelepciune,si am reusit sa descopar unele raspunsuri la marile enigme ale omenirii.insa nu mai lasat sa aflu raspunsul la enigma care ma framanta cel mai mult:iubirea...ochii tai mi-au descris atatea lucruri uimitoare.sufletul tau ma calauzit spre purul adevar despre viata.am ajuns in fata unui copac.era copacul vietii.fructele lor erau oamenii,plantele si animalele.ele erau rodul acestei planete..toate erau frumoase,dar in acelasi timp erau diferite.fiecare urma sa-si continue propriul drum la momentul potrivit.dupa ce aveau sa fuga din copacul pe care pamantenii il numesc terra,cadeau prin marele univers.unii cred ca aceste fructe deveneau stricate,dar nu este adevarat.o data cu parasirea copacuklui capoatau o noua forma.din acel moment rolul lor se schimbase.fiecare fruct trebuia sa-si gaseasca un loc potrivit in acest univers.apoi trebuie sa astepte sa creasca si sa devina un copac,si sa dea nastere la noi fructe.acest proces le era cunoscut,pentru ca pe pamant reusisera sa dea nastere la flori si sa transforme copacul intr-o lume minunata plina de viata.asta este viata care ne inconjoara,totul este atat de simplu si de frumos.e adevarat ca unele fructe devin locul ideal al viemilor,stapanii marilor dezastre...dar acestea sunt izolate,pentru ca pamantul este o recolta bogata.....

te-am vizitat din nou

in acel intuneric s-a produs insa o mare minune.desi nu puteam vedea am simtit caldura sufletului tau.desi nu puteam sa aud niciun sunet,vocea ta era in mintea mea,si am inceput sa-ti inteleg gandurile.atunci am inteles ca si tu erai acolo,si am devenit fericit.am vrut sa te gasesc,sa te ating si sa-mi amintesc de zambetul tau.nu te uitasem,iar pasiunea mea pentru tine crescuse foarte mult.deodata am simtit o atingere.o mana dansa pe spatele meu.erai tu,iar mangaierile tale erau cheia spre fericire pe care o cautasem atat de mult.m-am intors si brusc sclipirea ochilor tai au luminat acel loc necunoscut.intunericul disparea,iar eu ti-am vazut din nou chipul tau de zeita.trupul tau era mai frumos,iar ochii tai cuprindeau intreaga stralucire a stelelor.privind in jur am ramas uimit.acel loc in care inainte de aparitia ta era un loc foarte intunecat,era chiar templu in care noi am pasit si ne-am indragostit.am inceput apoi sa vorbim despre perioda in care nu ne mai vazusem.eu credeam ca erai suparat pe mine,sau ca un alt barbat te-a facut sa te indragostesti de el....sincer,as fi fost in stare sa pornesc un intreg razboi numai pentru tine.tu mi-ai spus sa nu-mi fac griji,ca ma iubesti in continuare.mi-ai explicat ca ai fost retinuta cu niste probleme si de aceea noi nu ne-am mai putut vedea.totusi,inima mea credea ca ceva se intamplase.aveam o presimtire stranie,si imi era teama ca te voi pierde.imi era teama ca va trebui sa petrec o mare parte din viata departe de tine.in acel templu am simtit cea mai puternica dragoste,dar in acele momente nu stiam ce sa mai fac.as fi vrut ca sufletele noastre sa ramana in acel templu pentru totdeauna.as fi vrut sa ne iubim mereu,sa nu ne gandim niciodata la problemele de pe pamant.brusc,o intrebare mi-a strabatut mintea:care este rolul nostru pe pamant?de ce trebuie sa ne petrecem viata in aceea inchisoare teribila?de ce nu ne puteam iubi linistiti in acel templu?