in aceste zile ma gandesc din ce in ce mai mult la tine...imi amintesc ochii tai pe care nu-i pot uita nicipodata..stiu ca poate nimeni nu ma crede dar putin conteaza.am uitat toate figurile pamantenilor,i-am uitat si nu vreau sa mai stiu nimic referitor la ei...privesc in jur si zambetul dispare.....ochii tai parca s-au ascuns intr-un loc in care nici-un pirat nu-i poate gasi....plang,dar lacrimile mele nu sunt atrase de nici-o forta ,asa ca revin inapoi la mine....as vrea sa inchid ochii,dar nu mai am puteri.......cred ca esti langa mine,dar nu te pot vedea.parca aud vocea ta in acest desert al intunericului.dar imi dau rapid seama ca este doar un ecou al amintirilor placute....acum nu stiu daca esti singura,s-au ai gasit un pamantean care sa te faca fericita...sincer uram acele fiinte,dar recunosc ca ii admiram pe cei care reuseam sa faca un om fericit..dar tu erai o zeita...credeam ca vom pasi amandoi in templul iubirii,dar soarta nu a fost de acord....acum eram in dimensiuni diferite.....