vad ca au mai trecut cateva zile si sunt atat de multe de povestit.soarele si luna stiu si ele cate as avea de spus.pana si ele si-au dat seama,,,,as vrea sa povestesc drumul prin cel mai mare labirint,dar nu ar avea farmec....pentru ca intodeauna trebuie sa vorbim despre lucrurile cele mai importante pe care le cunosc toti.fiecare are propria lui parere despre lucrurile importante despre aceasta planeta...dar eu as vrea sa vorbesc despre lucruri pe care niciun pamantean nu le cunoaste,dar atunci as incepe sa incalc marile legi ale universului,si nu stiu daca ma va crede cineva.asa ca aleg sa privesc in ochii tai si sa incep incetul cu incetul sa ii las pe ei sa vorbeasca.ochii nostri niciodata nu pot minti,ei nu cunosc decat adevarul...si de aceea e mai bine sa ii privim...am incercat zilele acestea sa te gasesc.te-am vazut in fata mea,dar nu am stiut ce sa iti zic.dar mi-am dat seama ca era decat o iluzie.tu nu erai in fata mea,iar aceasta lume in care pasesc seamana cu desertul necunoasterii .nu mai am puterea sa alerg,dar nici sa zbor.......
acum nu stiu ce sa mai fac.as vrea sa te caut,as vrea sa te gasesc..dar unde,in jur vad numai nisipo,numai pietris.oamenii se deplaseaza din loc in loc,parca manati de o forta necunoscuta.in jur este haos.oamenii sunt ca nisipul.niciunul nu indrazneste sa zboare,niciunul nu c rede in puterea iubirii.toti cred ca banii sunt cei mai valorosi.cu siguranta ca se insala amarnic.unii sunt superstitiosi.au invatat un cuvant pe care il folosesc atunci cand sunt infranti:ghinionul....te rog sa apari,te rog sa apari din nou.abia astept momentul cand voi putea sa te strang in brate,si apoi sa putem zbura pe firul fericirii....abia astept.presimt ca acea clipa va veni curand.........
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu