intunericul ascunde lumina...

in acele momente nu stiam ce se intampla.nu stiam unde ma aflam,si ce urma sa italnesc in acel cumplit intuneric..citisem mult despre relatarile multor oameni inteligenti despre infern,dar acel intuneric era de o mie de ori mai infiorator...timpul nu trecuse niciodata pe acolo,iar vremea era foarte inghetata...am simtit ca plutesc deasupra unei portiuni de roca,parca si ea suparata de viata pe care o avea acolo.am inceput sa zbor sau sa fug,caci nici pana azi nu am inteles ce totul.am stabatut acel intuneric,nestiind ce vreau mai ezact sa gasesc.vream sa evadezdin acel intuneric,dar in acelasi timp doream sa cercetez acel loc foarte intunecat....atunci am inteles ca ochii,gura,nasul,mainile si picioarele devin un obstacol atunci cand ajungi intr-un loc complet necunoscut.in acele momente mi-a amintit niste lucruri pe care le aflasem despre mesagerii creatorului lumii.acestia imi spusesera ca intreaga lume contine lumina,iar sufletul cunoaste toate llocurile lumii,mai putin locul unde se afla acest mare creator.ingerii spuneau ca nimeni nu a reusit sa-l intalneasca,deoarece acest creator traia in singura lume intunecata din acest spatiu pe care voi pamantenii il numiti univers..acolo se afla,deoarece dorea intotdeauna sa gandeasca in cele mai linistite locuri.....atunci m-am gandit ca acest loc ar putea fi locul in care se afla doar marele creator al intregii lumi.(imi era foarte greu sa cred,desi stiam ca in lumea din care eu venisem pe pamant nu ezista minciuna.aceea lume era creata numai din adevar....

meditatia gandului

din pacate aceea zi minunata a trecut...acele clipe minunate devenisera amintiri,iar inima mea se simtea din nou singura....vreau sa spun ca dupa ce am parasit acel taram foarte frumos,noi nu ne-am mai vazut niciodata...imi ramasese imi minte acel zambet al tau de zeita,privirea ta calda.
zilele treceau si am inceput se te caut,dar nu te-am putut gasi.am inceput sa vad din noua lumea intunecata,in care traiam inainte de a te cunoaste...acele zile care au urmat au fost lectii invatate in infern..sa stii ca au fost ingrozitoare,atunci am simtit pentru prima data lacrimile inghetate ale timpului...am inceput sa ma gandesc daca iubirea noastra poate fi posibila,daca noi suntem potriviti pentru a lupta impreuna in viitoarele razboaie,si daca le putem castiga?
am inceput sa ma izolez de acei pamanteni pe care ii intalneam in fiecare zi,si care niciodata nu ma intelegeau..intotdeauna erau impotriva mea si incercau mereu sa ma doboare.as fi renuntat la tot,doar pentru a fii numai langa tine.insa,acest lucru parea imposibil...mai tarziu m-am gandit la viitorul meu pe aceasta planeta.nu stiam ce sa fac,unde sa merg si cum sa procedez.m-am gandit ca ar trebui sa parasesc aceasta lume si sa merg sa-l intalnesc pe marele intelept al acestei lumi.as fi vrut sa aflu raspunsul la multe enigme care ma framantau.
pentru ca imi era foarte dor de tine,am ales sa privesc singura poza pe care o aveam cu tine.aceea poza imi dadea intotdeauna puterea de a ma simti mai bine,atunci cand imi era foarte rau.insa,in momentele acelea am descoperit ca stiinta nu era foarte evoluata,deoarece ea nu a putut sa imortalizeze foarte bine frumusetea ta.dupa cateva secunde incaperea a devenit foarte intunecata,si nu am mai putut vedea nimic.....

intararea in templu

cand am azuns langa piramida,am hotarat ca trebuie sa patrundem si in interior,in templul iubirii.ne-am fand am ajuns inauntru am ramas uimiti,ne-am facut curaj si am intrat...totul in jur
era de o frumusete rara....toata iubirea si fericirea se afla acolo.am pasit putin timizi la inceput,dar apoi ne-am dat seama ca acel loc era cel mai ideal pentru noi.ti-am privit privirea si am inteles ce este iubirea,ce este victoria de a castiga increderea ta....brusc un fior mi-a strapuns inima,m-am gandit atunci ca esti atat de frumoasa,si multi pamanteni de doresc,as fi vrut sa-ti vorbesc,dar nu mai aveam putere...orice cuvant devenise o simpla adiere de vant in fata frumusetii privirii tale.m-am uitat in jur si am aflat un lucru extraordinar.undeva,langa o zeita era scris numele tau......asta imi demonstra ceea ce eu credeam de la inceput(am stiut din prima clipa ca tu esti o zeisa,venita din cetatea numita iubire,unde tristetea nu a ajuns si nu va ajunge niciodata...........la un moment dat te-ai plictisit si ai vrut sa parasim acel templu,in cae eu mi-as fi dorit sa-mi petrec intreaga viata.....

drumul din vis

astazi vreau sa scriu despre visul pe care l-am avut intr-o seara.eram in acest oras,si am venit sa te vizitez.soarele stralucea puternic,iar in jur era numai armonie.am venit sa te iau,pentru ca doream sa te duc intr-un loc minunat,sa vizitam marea piramida pentru a afla raspunsul la intrebarea care ne macina pe amandoi(sau cel putin asa credeam eu,si inca cred).cand te-am intalnit,am inceput sa uit toate amintirile neplacute provocate de viata pana in acel moment.te-am luat si am inceput sa mergem in cautarea marei piramida.la un moment dat ne-am uitat unul in ochii celuilalt,si atuns s-a produs minunea.brusc,am fosti trimisi intr-o alta lume.totul era necunoscut.am recunoscut totusi marea piramida,desi nu o vazusem niciodata.parca ceva ne chema acolo.dar exista un mic obstacol.langa piramida se aflau numeroase faclii.era un foc mult mai fierbinte decat cel cunoscut pana in acel mom ent.deodata ai inceput sa zbori,asa ca focul nu te deranja.insa puterea frumusetii tale era un scut pentru mine impotriva focului.ma uitam la tine si treceam prin acele faclii.sincer pot sa spun ca acele faclii isi pierdusera toate puterile ,pentru ca tu ma aparai.in acel moment doar un gand ma mai supara:imi era teama ca nu cumva tu sa zbori din greseala atat de sus,sau eu sa fiu ars de o faclie,iar noi sa nu ne mai intalnim niciodata.......
am ajuns apoi langa treptele piramidei.pe ele erau scrise toate mesajelor zeilor pentru pamanteni.doua lucruri erau curioase.primul era faptul ca niciun pamantean nu le auzise niciodata,al doilea ca tie ti se pareau cunoscute....(m-am convins atunci ca esti fiica unui zeu,pentru ca frumusetea ta,sufletul tau erau niste adevarate comori)..............

am ajuns in varful piramidei,si deodata un cutremur s-a produs.visul s-a terminat,si nu te-am mai vazut...de cateva zile nu am mai vorbit cu tine,si nu stiu ce se intampla...........cred ca am gresit,dar timpul parca s-a sfarsit......(refuz sa cred ca nu te voi mai vedea niciodata)..
abia astept sa te vad,sau sa te visez din nou.....................

strain printre pamanteni

viata este un joc nebunesc,foarte periculos...sincer,pe zi ce trece imi dau seama ca nu ma simt in largul meu,totul in jur pare intunecat.oamenii mi se par fiinte necunoscute,desi arat la fel ca ei....
nu le inteleg comportamentul,si imi este dor se revin acolo unde imi este locul.....
noapte parca aud chemarea ,dar totusi ,ceva e imposibil...si totul din cauza unei greseli.....
recunosc,sunt si putin fericit,in lumea asta cineva mai seamana cu mine,este vorba despre o frumusete rara,despre sufletul care zambeste atunci cand ma vede.atunci imi dau seama ca viata din care provin este una minunata,si parca as fii pedepsit...nu-mi aduc aminte de ce...dar pamantul este o inchisoare.nu stiu daca voi vedeti ceea ce vad eu,nu stiu daca vedeti aceste gratii care ma infioreaza.....
vreau sa spun ca am inteles,ca stiu ca sunt un strain pe aceasta planeta,intr-un fel imi place acest lucru.nu vreau sa port sangele pamantenilor:pe unii ii respect,dar pe majoritatea ii dezgust(criminali,mincinosi,prosti,idioti).

viata e un jok?

viata este un joc nebunesc,unde trebuie sa riscam foarte mult.viata a fost facuta si pentru noi.trebuie sa ne dam seama de marile legi ale universului,si sa le intelegem...putem zbura foarte usor peste orice obstacol daca avem ochii deschisi si inima curata.putem zambi,caci noi oamenii suntem invingatori.trebuie doar sa dansam si sa uitam de necazuri.sa uitam de cei ce ne-au suparat,si sa incercam sa aflam motivul supararii.in viata nu trebuie sa avem niciun dusman,caci fiecare are o calitate.jocul vietii nu e unul obisnuit,nu e unul in care cineva castiga si cineva pierde.este jocul in urma caruia cu totii castigam ate ceva.insa trebuie sa castigam atat cat avem nevoie pentru implinirea visurilor.
propun sa renuntam la faptele noatre care aduc numai raul pe pamant,sa incercam sa fim niste fiinte adevarate.viate nu este jocul sallbatic al existentei.de asemenea noi nu trebuie sa plangem,si sa gandim ce ar trebui sa facem pentru a face pe cineva fericit...

nici azi n-am inteles

stiu ca probabil am facut o greseala,stiu ca orice poveste de dragoste ascunde o calatorie,dar cateodata ne razbim de porti necunoscute pe care nu le putem deschidem...
nu inteleg de ce majoritatea incearca sa vorbeasca limba tacerii.de ce nimeni nu vorbeste atunci cand trebuie.stiu ca in viata trebuie sa stii cand sa incepi si cand sa termini un lucru.si mai stiu ca iubirea e o boala pe care ne-o dorim toti.sincer aceasta enigma ma intereseaza foarte mult,si recunosc ca sunt foarte fericit atunci cand aflu un raspuns referitor la iubirea adevarata.imi plac si erorile,pentru ca acest lucru ma ajuta sa ma aproprii de raspunsul adevarat.dar ma enerveaza un singur lucru:fuga,tacerea.e atat de groaznic sa stai si sa astepti raspunsul.e greu sa astepti venirea gloantelor,atunci cand stii ca misiunea sa incheiat,ca te asteapta o noua provocare mai tarziu..atunci incepi sa devii dusman cu timpul,iar soarele ti se pare strain..
linistea e atat de infioratoare,incat secundele devin clipe de eternitate.te simti cuprins de un infern,iar totul in jur se intuneca.nimeni nu mai spune nici-un cuvant,iar frigul stapaneste intregul corp.sufletul ramane debusolat si nu mai stie ce sa faca....
omul in viata cunoste clipe de triumf,dar si de decadere.trebuie intotdeauna sa se ridice...
cateodata insa priveste in jur si ramane uimit.
iubirea e o energie care se afla in fiecare dintre noi..............speranta exista si ea,dar cateodata oboseste si incet,incet dispare.dispare in marele necunoscut...in lumea asta sunt atat de multe enigme,pacat ca omul nu poate rezolva nicio enigma....

cuvant inainte-linistea e ingrozitoare atunci cand cuvantul e de aur

toti traim pe aceeasi planeta si putem intelege.
cuvantul pe care noi il rostim este o minune a lui Dumnezeu,.de aceea cred ca ar trebui sa deschidem ochii,sa vedem cine se afla in jurul nostru....
sincer linistea ma inspaimamtaza,nu imi place de loc..imi place mai de graba sa ascult zeci de cuvinte reci,decat sa stau si sa incep sa uit melodia sacra a omului:vocea.insa recunosc ca-mi place la nebunie sa ascult cuvintele de aur.incerc sa prind cateva,deoarece acestea sunt transmise de catre niste persoane cu suflet mare,care au descoperit adevarata viata.....