stiu ca probabil am facut o greseala,stiu ca orice poveste de dragoste ascunde o calatorie,dar cateodata ne razbim de porti necunoscute pe care nu le putem deschidem...
nu inteleg de ce majoritatea incearca sa vorbeasca limba tacerii.de ce nimeni nu vorbeste atunci cand trebuie.stiu ca in viata trebuie sa stii cand sa incepi si cand sa termini un lucru.si mai stiu ca iubirea e o boala pe care ne-o dorim toti.sincer aceasta enigma ma intereseaza foarte mult,si recunosc ca sunt foarte fericit atunci cand aflu un raspuns referitor la iubirea adevarata.imi plac si erorile,pentru ca acest lucru ma ajuta sa ma aproprii de raspunsul adevarat.dar ma enerveaza un singur lucru:fuga,tacerea.e atat de groaznic sa stai si sa astepti raspunsul.e greu sa astepti venirea gloantelor,atunci cand stii ca misiunea sa incheiat,ca te asteapta o noua provocare mai tarziu..atunci incepi sa devii dusman cu timpul,iar soarele ti se pare strain..
linistea e atat de infioratoare,incat secundele devin clipe de eternitate.te simti cuprins de un infern,iar totul in jur se intuneca.nimeni nu mai spune nici-un cuvant,iar frigul stapaneste intregul corp.sufletul ramane debusolat si nu mai stie ce sa faca....
omul in viata cunoste clipe de triumf,dar si de decadere.trebuie intotdeauna sa se ridice...
cateodata insa priveste in jur si ramane uimit.
iubirea e o energie care se afla in fiecare dintre noi..............speranta exista si ea,dar cateodata oboseste si incet,incet dispare.dispare in marele necunoscut...in lumea asta sunt atat de multe enigme,pacat ca omul nu poate rezolva nicio enigma....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu