din pacate aceea zi minunata a trecut...acele clipe minunate devenisera amintiri,iar inima mea se simtea din nou singura....vreau sa spun ca dupa ce am parasit acel taram foarte frumos,noi nu ne-am mai vazut niciodata...imi ramasese imi minte acel zambet al tau de zeita,privirea ta calda.
zilele treceau si am inceput se te caut,dar nu te-am putut gasi.am inceput sa vad din noua lumea intunecata,in care traiam inainte de a te cunoaste...acele zile care au urmat au fost lectii invatate in infern..sa stii ca au fost ingrozitoare,atunci am simtit pentru prima data lacrimile inghetate ale timpului...am inceput sa ma gandesc daca iubirea noastra poate fi posibila,daca noi suntem potriviti pentru a lupta impreuna in viitoarele razboaie,si daca le putem castiga?
am inceput sa ma izolez de acei pamanteni pe care ii intalneam in fiecare zi,si care niciodata nu ma intelegeau..intotdeauna erau impotriva mea si incercau mereu sa ma doboare.as fi renuntat la tot,doar pentru a fii numai langa tine.insa,acest lucru parea imposibil...mai tarziu m-am gandit la viitorul meu pe aceasta planeta.nu stiam ce sa fac,unde sa merg si cum sa procedez.m-am gandit ca ar trebui sa parasesc aceasta lume si sa merg sa-l intalnesc pe marele intelept al acestei lumi.as fi vrut sa aflu raspunsul la multe enigme care ma framantau.
pentru ca imi era foarte dor de tine,am ales sa privesc singura poza pe care o aveam cu tine.aceea poza imi dadea intotdeauna puterea de a ma simti mai bine,atunci cand imi era foarte rau.insa,in momentele acelea am descoperit ca stiinta nu era foarte evoluata,deoarece ea nu a putut sa imortalizeze foarte bine frumusetea ta.dupa cateva secunde incaperea a devenit foarte intunecata,si nu am mai putut vedea nimic.....
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu